Skip to main content

Utilizarea terenului - Regiunea Vest

Regiunea Vest este in top 3, cele mai bogate regiuni de dezvoltare din România. De fapt, se bate cu Regiunea Centru pentru un loc doi, situat la mare distantă de "leaganul civilaziţiei" al regiunilor de dezvoltare din toată lumea... Bucureşti - Ilfov. 

Această regiune are toate treptele majore de relief şi de activităţi, de la zone de câmpie în vest,  şi ocupaţii agricole în judeţele Arad şi Timiş, până la ocupaţii specificile zonelor montane, pomicultură, turism montan, agro-turism şi altele. La îmbinarea celor două cu precădere, în zona de deal ce face tranziţia între şes şi munte sunt multe domenii viticole, care sunt prezente şi în zona de câmpie din vest, la Recaş, Buziaş, Silagiu, dar şi la Mâsca şi Păuliş. 


Oraşele reşedinţă de judeţ, au şi ele un grad de dezvoltare destul de bun, este clar că Timişoara este lider, urmată de Arad. În cele două oraşe s-a mai păstrat o parte din industrie, sau au avut loc dinamici de tranziţie de la industrie grea la industrie uşoara. Totuşi, capul de afiş este Astra Arad, unde se fac vagoane, tramvaie şi alte echipamente aferente transportului pe şine. Reşiţa vine şi ea din urmă, vorbin de tramvaie, acum circula din nou şi prin oraşul de pe Bârzava, unde terenurile pe care se aflau uzinele oraşului, printre care amintim Combinatul Siderurgic, au devenit acum brownfielduri cu potenţial. Există intenţii din câte ştiu ca aceste terenuri să fie folosite pentru industrie uşoară, dar şi pe post de parcuri tehnologice şi logistice. Reşiţa s-a descurcat foarte bine să atragă fonduri europene nerambursabile. Deva, la fel ca tot judeţul Hunedoara, încă suferă un recul dat de procesul de dezindustrilizare, dar se întrevăd posibilităţi pentru redresare economică, iar atunci când am viziat oraşul mi s-a părut că stă destul de bine în ceea ce priveşte IMM-urile. 

Concluzia este, că în linii mari Regiune Vest "o duce bine" şi există premise pentru dezvoltare economică. 

Voie bună!
geogr. Adelin Lazăr

Comments

Popular posts from this blog

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nor...

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca...

România - ținuțul castelelor și al conacelor

România este o țară cu istoric vast, care astăzi are amprente din trecut. Amprente lasate de daci, de romani sau mai recent de maghiari, sași, secui, polonezi, tătari, uneori francezi, si mai ales de noi, de români.  Aceste amprente se regăsesc în multe aspecte. Toponimie (atât denumiri de localități și locuri), tradiții, accente dar pot fi observate și în mod fizic. Clădiri cu o anumită arhitectură, sate întregi planificate după niște idei. Unele au fost modificate. Însă alte mari nume care au fost cândva prezente pe teritoriul României de azi, au lăsat în urma lor adevărate monumente. Case mari, conace și chiar castele.  Nu am să spun că le-am vizitat pe toate. Poate nici nu voi apuca. Nu am cum să fac istoria acestor castele într-un articol pe un blog anonim cum e acesta. Dar pot să relev niște lucruri pe care le-am aflat și eu în urma documentării și realizării acestei hărți.  Printre ele ar fi câteva lucruri de luat în calcul. Există două castele Brukenthal, de exemp...