The Geographic Eye

Mai jos, sunt ataşate 3 reprezentări grafice despre spaţiile verzi din sectorul 4. Prima dintre ele este o clasificare supervizată în 4 clase a sectotului 4, în care am vrut să scot în evidenţă zonele verzi, pe care mi-a plăcut să îî numesc informal "plămânii verzi" din sudul oraşului, deoarece în nord există alte spaţii verzi. Astfel aceste zone de vegetaţie, cu lacurile aferente, fiind vorba de Parcul Carol, Parcul Tineretului şi Delta Văcăreşti pe lângă utiliatea socială pe care o au, sunt benefice si pentru calitatea aerului. Fiind atât de aproape unul de altul şi formând o oarecare continuitate, în jurul lor acestea generează topoclimate.  Fiecare dintre cele 3 zone au o istorie care merita spusă pe larg, dar mă voi rezuma să trasez câteva repere :  - Parcul Carol a fost amenajat în urma demersul Ministrului Domeniilor Ion N. Lahovari, procesul desfăşurându-se pe durata a 6 ani până în 1906. Parcul fusese amenajat cu ocazia 40 de domnie a lui Carol I. A suferit 3 schimbă...

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca...

Ruta Bucureşti - Constanţa. Se poate face pe două feluri. Pe autostradă, sau pe Drumurile Naţionale DN3 şi DN3A. Dar noi toţi folosim autostrada. Pentru că dacă tot ne-au făcut-o, e si amintire de pe vremea lui "Ceao"... O amintire proastă dacă ne gândim cum arată tronsonul acela de autostradă azi. Tocmai pentru cum arată autostrada pe anumite tronsoane ar trebui să luam în calcul şi varianta veche. Ce vedeţi mai sus este imaginea per ansamblu. Vedeţi traseul relativ lipsit de sinuozitate şi paralel al celor două.Acest lucru a fost permis de condiţiile de relief pe care le vom accentua puţin, ceva mai jos. Într-adevăr autostrada are curbe deschise, largi, are două benzi şi limita de viteză la 130 km/h. Dar vara când se aglomerează încă de pe centură? Şi dacă nu ai treabă tocmai la Constanţa? Pentru ca daca vrei sa te duci la mare pe DN poate fi mai liber. Dar la Feteşti, tot se strică treaba. Dar cei care au treabă la Lehliu, Fundulea, Dâlga, Dor Mărunt, nu necesită ...

Data trecută am vorbit depsre fostul Rocar, fabrica de autobuze, trolee ş.a.m.d. Toate acestea aveau roţi, evident. :) Având roţi, aveau nevoie de anvelope. O bună parte din anvelope veneau de la Danubiana S.A, care producea cauciucuri pentru toate tipurile de autoturisme sau autoutilitare şi care şi exporta foarte mult. Atât anvelope cât si alte obiecte din cauciuc.  Uzina este situată pe DN4 (Bucureşti - Olteniţa), la marginea oraşului Popeşti Leordeni. Poziţia este foarte avantajoasă, mai ales în prezent fiind la numai 1 km, de Şoseaua de Centură şi având accesibilitate mare mai ales la Autostrada A2 spre Constanţa.  Numărul angajaţilor era de câteva mii, fiind şoferi, maşinişti, operatori chimişti, electricieni şi mecanici de mentenanţă, toţi lucrătorii fiind renumeraţi bine după cum spun anumite surse.  În articolul anterior vorbeam despre pattern-ul industriei româneşti... pe care l-a urmat şi Danubiana. A fost pusă jos de datorii, de o privatizare pr...

t Vorbind de Piaţa Progresul, prezenţa uzinei în zonă dezvoltase şi un microsistem economic, alături de Piaţa Ferentari. Este vorba de angajaţii uzinei care la 4 ieşeau din tură, iar cei care lucrau atunci în cele două pieţe povestesc cum se goleau tarabele în urma lor.  Pentru o perioada a fost singura uzină unde se fabricau diverse vehicule de transport persoane si marfa, fiind cunoscută pentru fabricarea autoutilitarelor TV (Tudor Vladimirescu) care au avut succes nu doar în ţară dar şi peste hotare în alte ţări din fostul bloc socialist, printre care Cehoslovacia, RDG, Ungaria, etc. Desigur, grosul producţiei a fost reprezentat de autobuze şi troleibuze. Cea mai buna periodă din viaţa uzinei a fost undeva în anii '80 ca după anul definitoriu 1989, uzina Rocar să urmeze patternul industrial de la nivel naţional şi să intre pe o pantă descendentă. Până la mijlocul anilor 90 exporturile sunt sistate, deşi anul 1991 promitea un nou început uzina devenind ...