Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum maiorul Pappasoglu sau Friedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris. 

Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca pe ternurile lăsate moştenire de la bunicul său să fie parcelate şi să se ridice pe ele un cartier de vile ca în marile oraşe europene. Revenind la Al. Filipescu, nepotul lui "Vulpe" şi fiul lui Ioan Filipescu "Vulpache" şi al Elizei Bibescu fiica lui fiica lui Grigore Bibescu. Nu e nevoie să zic că în aceasta alăturare toţi erau boieri sau chiar domnitori deci aveau resursele şi relaţiile necesare pentru proiecte de o asemenea grandoare.

Revenind la parcelare, aceasta avea iniţial loturi între 500 şi 1000 de m² iar toate utilităţile au fost trase pe banii lui Filipescu. Au fost vândute iniţial peste 100 de loturi de pământ. Pentru el a păstrat un lot mai mare, unde a ridicat ceea ceea ce astăzi cunoaştem ca vila Filipescu - Brătianu. Aceasta a fost proiectată de arhitectul Roger Bolomey, şi a fost lăsată moştenire vărului său Constantin Basarab Brâncoveanu. Tot pentru el, aleea ce trece pe acolo este numită Aleea Alexandru. Între atâtea case au fost păstrate două zone unde au fost amenajate mici zone verzi, pentru că Alexandru Filipescu era impresionat de conceptul franţuzesc de oraş grădină. 

Şi astfel într-o zonă mărginaşă a Bucureştiului a fost planificată una din cele mai frumoase parcelări cu o istorie la fel de frumoasă.