Skip to main content

Spaţiile verzi din Sectorul 4. Trecut şi prezent.


Mai jos, sunt ataşate 3 reprezentări grafice despre spaţiile verzi din sectorul 4. Prima dintre ele este o clasificare supervizată în 4 clase a sectotului 4, în care am vrut să scot în evidenţă zonele verzi, pe care mi-a plăcut să îî numesc informal "plămânii verzi" din sudul oraşului, deoarece în nord există alte spaţii verzi. Astfel aceste zone de vegetaţie, cu lacurile aferente, fiind vorba de Parcul Carol, Parcul Tineretului şi Delta Văcăreşti pe lângă utiliatea socială pe care o au, sunt benefice si pentru calitatea aerului. Fiind atât de aproape unul de altul şi formând o oarecare continuitate, în jurul lor acestea generează topoclimate. 

Fiecare dintre cele 3 zone au o istorie care merita spusă pe larg, dar mă voi rezuma să trasez câteva repere : 
- Parcul Carol a fost amenajat în urma demersul Ministrului Domeniilor Ion N. Lahovari, procesul desfăşurându-se pe durata a 6 ani până în 1906. Parcul fusese amenajat cu ocazia 40 de domnie a lui Carol I. A suferit 3 schimbări notabile. Numele său în perioada socialistă a fost Parcul Libertăţii, moshceea pe care o avea în interior a fost mutată în zona Eroii Revoluţiei, iar undeva în timpul guvernării lui Adrian Năstase terenul a fost cedat Patriarhiei Române pentru a contrui Catedrala Mântuirii Neamului Românesc. Băse, care e primar atunci s-a opus, şi astăzi avem Catedrala lângă Palatul Parlamentului. 
- Parcul Tineretului a fost iniţial o groapă de gunoi, ce aparţinea de Uzinele Comunale Bucureşti. După ce a servit ca groapă de gunoi timp de 25 de ani, în 1965 arh. Valentin Donose a început amenajarea lui după planuri bine gândite. Procesul a luat sfârsit în 1974.
- Situaţia Parcului Natural Văcăreşti, este bine cunoscută. A fost un proiect comunist început în 1988 care îşi porpunea să apere Bucureştiul de inundaţii, şi să preia apa fie din Dâmboviţa fie din Argeş, dar nu a fost terminat. Începând cu 1990 locul a fost abandonat iar natura a evoluat pe făgaşul normal. 

Harta de mai sus, este făcută cu date preluate de la Agenţia Europeană de Mediu şi prezintă spaţii verzi (aliniamente de pomi) zone verzi plantate, amenajate, scuaruri, la care au fost agăugate parcuri.


Mai sus, este o reprezentare grafică a Sectoului 4. Aici  sunt două imagini satelitare cu o combinaţie a benzilor spectrale care indică vegetaţia cu nuanţe de roşu. Astfel se poate vedea că Sectorul 4 este puţin mai "rosu" în 2019 decât era în 2000, astfel spaţiile verzi sunt mai dese, mai sănătoase şi mai bogat în spaţii verzi. De menţionat totuşi, că şi calitatea imaginilor satelitare este mai bună în prezent decât era în urmă cu 20 de ani. 

Voie bună!

geogr. Adelin Lazăr

Comments

Popular posts from this blog

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca

Teledetecţie - nuanţe tomnatice

Se poate să ştiţi deja, dar vă mai spun. Am o pasiune pentru zona Zărneşti, pentru care o sa fac un post curând cu toate hărţile pe care le-am realizat cu UAT Zărneşti.  Revenind la subiectul nostru... mai apar pe net imagini satelitare, majoritatea dintre ele foarte frumoase, unele de-a dreptul splendi de. Mă uitam şi eu într-o zi pe o imagine satelitară care avea în centru Masivul Piatra Craiului. Am început să schimb combinaţiile de benzi spectrale... fără motiv, nu urmăream ceva anume, doar observam schimbari, ce sare şi nu sare în ochi în funcţie de combinaţia spectrală aleasă. Depinzând de zonă, momentul zilei, anotimp, anumite culori şi nuanţe se pot schimba... Evident că apa va avea mereu aceleaşi nuanţe, cum şi conferele vor rămâne mereu verzi, însă terenurile agricole în funcţie de culturi sau de perioada anului, pădurile de foioase de asemenea, îşi vor schimba caracteristicile. Aceste variabile trebuiesc ţinute minte în funcţie de analiza care urmează să fie făcută.  Cred to

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nordică