Skip to main content

Fenomenul de dezindustrializare. Fosta uzină Rocar. Brownfield cu potenţial

t



Vorbind de Piaţa Progresul, prezenţa uzinei în zonă dezvoltase şi un microsistem economic, alături de Piaţa Ferentari. Este vorba de angajaţii uzinei care la 4 ieşeau din tură, iar cei care lucrau atunci în cele două pieţe povestesc cum se goleau tarabele în urma lor. 


Imagini pentru uzina rocar

Pentru o perioada a fost singura uzină unde se fabricau diverse vehicule de transport persoane si marfa, fiind cunoscută pentru fabricarea autoutilitarelor TV (Tudor Vladimirescu) care au avut succes nu doar în ţară dar şi peste hotare în alte ţări din fostul bloc socialist, printre care Cehoslovacia, RDG, Ungaria, etc. Desigur, grosul producţiei a fost reprezentat de autobuze şi troleibuze.


Imagini pentru uzina rocar


Cea mai buna periodă din viaţa uzinei a fost undeva în anii '80 ca după anul definitoriu 1989, uzina Rocar să urmeze patternul industrial de la nivel naţional şi să intre pe o pantă descendentă. Până la mijlocul anilor 90 exporturile sunt sistate, deşi anul 1991 promitea un nou început uzina devenind societate pe acţiuni şi fiind preluată de Fondul Propietăţii de Stat. În anul 2000 cand producţia statea sa se oprească iar uzina avea detorii de peste 11 milioane de dolari a avut loc o tentativa de privatizare care a eşuat din cauza lipsei de oferte. Utimul contrac a fost cu Primăria din Constanţa pentru 120 de autobuze. 




Terenurile şi halele sunt vândute în anul 2004 unei frime deţiune de un gigant austriac, Immofinanz AG firma care a cumpărat şi platformele Ventilatorul şi Electronica. 



Aşa arăta uzina în anul 2009 înainte ca firma TAB Construct să înceapă demolarea ei. 


Ulterior după demolare, curtea este ocupată de mormane de moloz. Halele au fost demolate în totalitate şi cu "ajutorul" hoţilor de fier vechi dar care nu s-au ferit să ia şi restul produselor folositoare de la anvelope, piese de cauciuc dar şi alte obiecte din metal. 

Străzile din împrejurimea uzinei erau în strânsă legătură cu acesta majoritatea angajaţilor fiind din proximitate. 

Despre viitorul terenului nu se ştie nimic. Însă la o primă vedere este un brownfield cu potenţial, situat în intravilan, relativ aproape de centrul oraşului. 

Primele ipoteze au presupus construirea unui complex comercial asemănător celui de la Vulcan, însă acesta ar fi un minus din punct de vedere al planificării, prezenţa unor astfel de unităţi în centrul oraşelor fiind un factor ce aglomerează zona. 

Următoarea ipoteză a fost un mall însă zona nu are caracteristicile necesare, fiind o zonă mai degrabă săracă a Bucureştiului, o zonă care nu este la intersecţia unor bulevarde importante.

Cea mai probabilă variantă pentru această zonă o reprezintă probabil un complex rezidenţial de orice tip. 

Colapsul industriei, privatizarea, retrocedările şi alte chestiuni de genul ăsta sunt încă subiecte tabu. Treaba e că vorbim de suprafeţe mari, care au ajuns de cele mai multe ori, din păcate, pe mâini greşite. Suprafete care ar putea rezolva anumite probleme de la necesitatea de spaţii verzi, până la lipsa locuinţelor sociale, si multe altele. 

Vom vedea în următorii anii ce rezervă viitorul zonei...

Voie bună!

Comments

Popular posts from this blog

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca

Teledetecţie - nuanţe tomnatice

Se poate să ştiţi deja, dar vă mai spun. Am o pasiune pentru zona Zărneşti, pentru care o sa fac un post curând cu toate hărţile pe care le-am realizat cu UAT Zărneşti.  Revenind la subiectul nostru... mai apar pe net imagini satelitare, majoritatea dintre ele foarte frumoase, unele de-a dreptul splendi de. Mă uitam şi eu într-o zi pe o imagine satelitară care avea în centru Masivul Piatra Craiului. Am început să schimb combinaţiile de benzi spectrale... fără motiv, nu urmăream ceva anume, doar observam schimbari, ce sare şi nu sare în ochi în funcţie de combinaţia spectrală aleasă. Depinzând de zonă, momentul zilei, anotimp, anumite culori şi nuanţe se pot schimba... Evident că apa va avea mereu aceleaşi nuanţe, cum şi conferele vor rămâne mereu verzi, însă terenurile agricole în funcţie de culturi sau de perioada anului, pădurile de foioase de asemenea, îşi vor schimba caracteristicile. Aceste variabile trebuiesc ţinute minte în funcţie de analiza care urmează să fie făcută.  Cred to

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nordică