t
Vorbind de Piaţa Progresul, prezenţa uzinei în zonă dezvoltase şi un microsistem economic, alături de Piaţa Ferentari. Este vorba de angajaţii uzinei care la 4 ieşeau din tură, iar cei care lucrau atunci în cele două pieţe povestesc cum se goleau tarabele în urma lor.
Pentru o perioada a fost singura uzină unde se fabricau diverse vehicule de transport persoane si marfa, fiind cunoscută pentru fabricarea autoutilitarelor TV (Tudor Vladimirescu) care au avut succes nu doar în ţară dar şi peste hotare în alte ţări din fostul bloc socialist, printre care Cehoslovacia, RDG, Ungaria, etc. Desigur, grosul producţiei a fost reprezentat de autobuze şi troleibuze.
Cea mai buna periodă din viaţa uzinei a fost undeva în anii '80 ca după anul definitoriu 1989, uzina Rocar să urmeze patternul industrial de la nivel naţional şi să intre pe o pantă descendentă. Până la mijlocul anilor 90 exporturile sunt sistate, deşi anul 1991 promitea un nou început uzina devenind societate pe acţiuni şi fiind preluată de Fondul Propietăţii de Stat. În anul 2000 cand producţia statea sa se oprească iar uzina avea detorii de peste 11 milioane de dolari a avut loc o tentativa de privatizare care a eşuat din cauza lipsei de oferte. Utimul contrac a fost cu Primăria din Constanţa pentru 120 de autobuze.
Terenurile şi halele sunt vândute în anul 2004 unei frime deţiune de un gigant austriac, Immofinanz AG firma care a cumpărat şi platformele Ventilatorul şi Electronica.
Aşa arăta uzina în anul 2009 înainte ca firma TAB Construct să înceapă demolarea ei.
Ulterior după demolare, curtea este ocupată de mormane de moloz. Halele au fost demolate în totalitate şi cu "ajutorul" hoţilor de fier vechi dar care nu s-au ferit să ia şi restul produselor folositoare de la anvelope, piese de cauciuc dar şi alte obiecte din metal.
Străzile din împrejurimea uzinei erau în strânsă legătură cu acesta majoritatea angajaţilor fiind din proximitate.
Despre viitorul terenului nu se ştie nimic. Însă la o primă vedere este un brownfield cu potenţial, situat în intravilan, relativ aproape de centrul oraşului.
Primele ipoteze au presupus construirea unui complex comercial asemănător celui de la Vulcan, însă acesta ar fi un minus din punct de vedere al planificării, prezenţa unor astfel de unităţi în centrul oraşelor fiind un factor ce aglomerează zona.
Următoarea ipoteză a fost un mall însă zona nu are caracteristicile necesare, fiind o zonă mai degrabă săracă a Bucureştiului, o zonă care nu este la intersecţia unor bulevarde importante.
Cea mai probabilă variantă pentru această zonă o reprezintă probabil un complex rezidenţial de orice tip.
Colapsul industriei, privatizarea, retrocedările şi alte chestiuni de genul ăsta sunt încă subiecte tabu. Treaba e că vorbim de suprafeţe mari, care au ajuns de cele mai multe ori, din păcate, pe mâini greşite. Suprafete care ar putea rezolva anumite probleme de la necesitatea de spaţii verzi, până la lipsa locuinţelor sociale, si multe altele.
Vom vedea în următorii anii ce rezervă viitorul zonei...
Voie bună!
Comments
Post a Comment