Skip to main content

Analiza a judeţului Călăraşi, utilizând tehnici GIS

În cele ce urmează vom analiza judeţul Călăraşi din 3 perspective mai mult sau mai putin genreale. Judeţul este poziţionat în SE României, in regiunea de dezvoltare SUD-Muntenia, vecinii săi fiind Ilfov si Giurgiu la vest, Constanţa la est, Ialomiţa in nord iar la sud Bulgaria.

Astfel :

1. Relieful : 


Mai sus aveam ceea ce eu am denumit o hartă generală a judeţului, deoarece pe ea sunt reprezentate atât elementele ce ţin de infrastructura de transport cât şi reţeaua hidrografică.Relieful este unul de câmpie, iar la rândul lor câmpiile sunt grosso modo câmpii de subsidenţă ( vezi Câmpia Moştistei ). Reţeaua hidrografică este şi ea moderată nivelul ei de bază fiind Dunărea. Printre alte râuri care trec pe teritoriul judeţului amintim Argeşul şi Dâmboviţa, Cucuveanu, Zboiu, şi Mostiştea, desigur. La aceastea am putea adăuga şi o reţea mare de canale de irigaţii care apar ca date, şi pe care nu le-am trecut deoarece multe dintre ele nu funcţionează. 

2. Utilizarea ternului

Utilizarea terenului, cu date Corine Land Cover, de unde observăm că judeţul Călăraşi stă sub semnul agriculturii, se remarcă mici zone viticole dar şi orezării, cât şi zone de stepă şi silvo-stepă, şi zone de pajişti. 

Pe această am scos în evidenţă reţeaua de transport însă în cazul celei rutiere, diversificată pe tipuri. Remarcăm astfel o oarecare continuitate urbană pe axul Autostrăzii A2 şi a căi ferate Bucureşti - Constanţa. Altă zonă de acest tip este cea de pe valea Mostiştei. 

*** NOTĂ : NU SUNT TRECUTE TOATE LOCALITĂŢILE. DOAR CELE MAI IMPORTANTE ***

3. Harta pedologică (solurilor)

Am zis să trec şi harta pedologică, tot în ideea în care cea mai prolifică activitate din judeţ este agricultura, şi astfel vedem că în proporţie de 85%, judeţul este acoperit de cernisoluri, mai precis Cernoziomuri, dar şi Gleisoluri îm zonele de luncă. Restul au ponderi de sub 1% şi a trebuit să mă uit mult şi bine şi eu pe hartă până să le zăresc.


Voie bună!

Comments

Popular posts from this blog

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nor...

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca...

România - ținuțul castelelor și al conacelor

România este o țară cu istoric vast, care astăzi are amprente din trecut. Amprente lasate de daci, de romani sau mai recent de maghiari, sași, secui, polonezi, tătari, uneori francezi, si mai ales de noi, de români.  Aceste amprente se regăsesc în multe aspecte. Toponimie (atât denumiri de localități și locuri), tradiții, accente dar pot fi observate și în mod fizic. Clădiri cu o anumită arhitectură, sate întregi planificate după niște idei. Unele au fost modificate. Însă alte mari nume care au fost cândva prezente pe teritoriul României de azi, au lăsat în urma lor adevărate monumente. Case mari, conace și chiar castele.  Nu am să spun că le-am vizitat pe toate. Poate nici nu voi apuca. Nu am cum să fac istoria acestor castele într-un articol pe un blog anonim cum e acesta. Dar pot să relev niște lucruri pe care le-am aflat și eu în urma documentării și realizării acestei hărți.  Printre ele ar fi câteva lucruri de luat în calcul. Există două castele Brukenthal, de exemp...