Skip to main content

Procesul de dezindustrializare. Brownfield. Uzina Danubiana.

Data trecută am vorbit depsre fostul Rocar, fabrica de autobuze, trolee ş.a.m.d. Toate acestea aveau roţi, evident. :) Având roţi, aveau nevoie de anvelope. O bună parte din anvelope veneau de la Danubiana S.A, care producea cauciucuri pentru toate tipurile de autoturisme sau autoutilitare şi care şi exporta foarte mult. Atât anvelope cât si alte obiecte din cauciuc. 
Uzina este situată pe DN4 (Bucureşti - Olteniţa), la marginea oraşului Popeşti Leordeni. Poziţia este foarte avantajoasă, mai ales în prezent fiind la numai 1 km, de Şoseaua de Centură şi având accesibilitate mare mai ales la Autostrada A2 spre Constanţa. 

Imagini pentru uzina danubiana

Numărul angajaţilor era de câteva mii, fiind şoferi, maşinişti, operatori chimişti, electricieni şi mecanici de mentenanţă, toţi lucrătorii fiind renumeraţi bine după cum spun anumite surse. 

În articolul anterior vorbeam despre pattern-ul industriei româneşti... pe care l-a urmat şi Danubiana. A fost pusă jos de datorii, de o privatizare prost făcută, groparul ei fiind un personaj pe nume Alexandru Tofan, alintat de unii "tufan" datorită "priceperii" sale la afaceri. 


Cam aşa arăta în 2004. Imaginea de mai jos este din 2018. Şi puteţi observa diferentele în interiorul incintei. Deşi se poate să arate mai vie şi mai colorată, asta se datorează condiţiilor atmosferice din zilele survolării şi îmbunătăţirii calităţii camerelor de pe sateliţi. :) De facto, imaginea este sumbră. Cam 2004 a fost ultimul an în care uzina a mai funcţionat. Din 2005 au început să îşi dea angajaţii rămaşi în somaj. 





De remarcat dezvoltarea industrială în cei 14 ani, terenul din spre şosea a fost ocupat de anumite fabrici, firme, reprezentanţe şi alte structuri de tip IMM. 

Mai sus o hartă, pe care am încercat să o fac cât mai reprezentativă pentru zonă, si cu această ocazie am încercat să mai fac câte ceva în GIS, cum ar fi scara numerică, si clădirile de tip 3D, aferente perimetrului industrial şi celui locativ. 

Revenind la hartă, zona cu roşu este terenul uzinei. Unde apare acel bloc şi e haşurat cu gri, este şi în ziua de azi un cartier de blocuri de 4 etaje, în care locuiau o parte din muncitori. Alţi muncitori veneau din Popeşti Leordeni, sau din Bucureşti din zonele Piaţa Sudului sau Apărătorii Patriei. 

Vedem caracteristicile geospaţiale, si proximitatea unor căi de transport cum ar fi DN4, Şoseaua de Centură, şi calea ferată care se bifurcă spre uzină.

Astăzi o parte din suprafată este utilizată alte firme care au ridicat alte hale, pe care le folosesc pentru producţie sau depozitare. Este un brownfield cu potenţial pentru activităţi economice, fiind bine plasat. Poate avea viitor. 


Voie bună! 


Comments

Popular posts from this blog

Studiu comparativ - Balta Ialomitei si Balta Mare a Brailei

Hartile atasate mai jos sunt reprezentari cartografice din faza incipienta a unui studiu comparativ intre Balta Ialomitei si Balta Mare a Brailei. De ce un studiu comparativ? Pentru ca au foarte multe asemanari de la altimetrie pana la profilul topografic, pentru ca ambele sunt "imbratisate" de Dunare care se desparte in doua brate si au aspect de insula, pentru ca au un potential agrcol asemanator si pentru ca ambele sunt campii de subsidenta. Dar odata cu aceste asemanari se regasesc si diverse diferente cele mai multe fiind intr-adevar de distributie spatiala.  Nefiind un om al muntelui, nici macar al dealului, ci fiind nascut in Bucuresti cu bunicii unii in Campia Olteniei altii langa Campia Mostistei cred ca am o afinitate mai mare pentru zonele de campie. Cu toate ca am indragit din totdeauna Carpatii si poalele lor impunatoare, peisajele carpatine spectaculoase si brizele care iti dau fiori pe sirea spinarii. Si totusi voi lasa o eventuala aprofundare a unei zo...

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca...

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nor...