Data trecută am vorbit depsre fostul Rocar, fabrica de autobuze, trolee ş.a.m.d. Toate acestea aveau roţi, evident. :) Având roţi, aveau nevoie de anvelope. O bună parte din anvelope veneau de la Danubiana S.A, care producea cauciucuri pentru toate tipurile de autoturisme sau autoutilitare şi care şi exporta foarte mult. Atât anvelope cât si alte obiecte din cauciuc.
Uzina este situată pe DN4 (Bucureşti - Olteniţa), la marginea oraşului Popeşti Leordeni. Poziţia este foarte avantajoasă, mai ales în prezent fiind la numai 1 km, de Şoseaua de Centură şi având accesibilitate mare mai ales la Autostrada A2 spre Constanţa.
Numărul angajaţilor era de câteva mii, fiind şoferi, maşinişti, operatori chimişti, electricieni şi mecanici de mentenanţă, toţi lucrătorii fiind renumeraţi bine după cum spun anumite surse.
În articolul anterior vorbeam despre pattern-ul industriei româneşti... pe care l-a urmat şi Danubiana. A fost pusă jos de datorii, de o privatizare prost făcută, groparul ei fiind un personaj pe nume Alexandru Tofan, alintat de unii "tufan" datorită "priceperii" sale la afaceri.
Cam aşa arăta în 2004. Imaginea de mai jos este din 2018. Şi puteţi observa diferentele în interiorul incintei. Deşi se poate să arate mai vie şi mai colorată, asta se datorează condiţiilor atmosferice din zilele survolării şi îmbunătăţirii calităţii camerelor de pe sateliţi. :) De facto, imaginea este sumbră. Cam 2004 a fost ultimul an în care uzina a mai funcţionat. Din 2005 au început să îşi dea angajaţii rămaşi în somaj.
De remarcat dezvoltarea industrială în cei 14 ani, terenul din spre şosea a fost ocupat de anumite fabrici, firme, reprezentanţe şi alte structuri de tip IMM.
Mai sus o hartă, pe care am încercat să o fac cât mai reprezentativă pentru zonă, si cu această ocazie am încercat să mai fac câte ceva în GIS, cum ar fi scara numerică, si clădirile de tip 3D, aferente perimetrului industrial şi celui locativ.
Revenind la hartă, zona cu roşu este terenul uzinei. Unde apare acel bloc şi e haşurat cu gri, este şi în ziua de azi un cartier de blocuri de 4 etaje, în care locuiau o parte din muncitori. Alţi muncitori veneau din Popeşti Leordeni, sau din Bucureşti din zonele Piaţa Sudului sau Apărătorii Patriei.
Vedem caracteristicile geospaţiale, si proximitatea unor căi de transport cum ar fi DN4, Şoseaua de Centură, şi calea ferată care se bifurcă spre uzină.
Astăzi o parte din suprafată este utilizată alte firme care au ridicat alte hale, pe care le folosesc pentru producţie sau depozitare. Este un brownfield cu potenţial pentru activităţi economice, fiind bine plasat. Poate avea viitor.
Voie bună!
Comments
Post a Comment