Skip to main content

Procesul de dezindustrializare. Brownfield. Uzina Danubiana.

Data trecută am vorbit depsre fostul Rocar, fabrica de autobuze, trolee ş.a.m.d. Toate acestea aveau roţi, evident. :) Având roţi, aveau nevoie de anvelope. O bună parte din anvelope veneau de la Danubiana S.A, care producea cauciucuri pentru toate tipurile de autoturisme sau autoutilitare şi care şi exporta foarte mult. Atât anvelope cât si alte obiecte din cauciuc. 
Uzina este situată pe DN4 (Bucureşti - Olteniţa), la marginea oraşului Popeşti Leordeni. Poziţia este foarte avantajoasă, mai ales în prezent fiind la numai 1 km, de Şoseaua de Centură şi având accesibilitate mare mai ales la Autostrada A2 spre Constanţa. 

Imagini pentru uzina danubiana

Numărul angajaţilor era de câteva mii, fiind şoferi, maşinişti, operatori chimişti, electricieni şi mecanici de mentenanţă, toţi lucrătorii fiind renumeraţi bine după cum spun anumite surse. 

În articolul anterior vorbeam despre pattern-ul industriei româneşti... pe care l-a urmat şi Danubiana. A fost pusă jos de datorii, de o privatizare prost făcută, groparul ei fiind un personaj pe nume Alexandru Tofan, alintat de unii "tufan" datorită "priceperii" sale la afaceri. 


Cam aşa arăta în 2004. Imaginea de mai jos este din 2018. Şi puteţi observa diferentele în interiorul incintei. Deşi se poate să arate mai vie şi mai colorată, asta se datorează condiţiilor atmosferice din zilele survolării şi îmbunătăţirii calităţii camerelor de pe sateliţi. :) De facto, imaginea este sumbră. Cam 2004 a fost ultimul an în care uzina a mai funcţionat. Din 2005 au început să îşi dea angajaţii rămaşi în somaj. 





De remarcat dezvoltarea industrială în cei 14 ani, terenul din spre şosea a fost ocupat de anumite fabrici, firme, reprezentanţe şi alte structuri de tip IMM. 

Mai sus o hartă, pe care am încercat să o fac cât mai reprezentativă pentru zonă, si cu această ocazie am încercat să mai fac câte ceva în GIS, cum ar fi scara numerică, si clădirile de tip 3D, aferente perimetrului industrial şi celui locativ. 

Revenind la hartă, zona cu roşu este terenul uzinei. Unde apare acel bloc şi e haşurat cu gri, este şi în ziua de azi un cartier de blocuri de 4 etaje, în care locuiau o parte din muncitori. Alţi muncitori veneau din Popeşti Leordeni, sau din Bucureşti din zonele Piaţa Sudului sau Apărătorii Patriei. 

Vedem caracteristicile geospaţiale, si proximitatea unor căi de transport cum ar fi DN4, Şoseaua de Centură, şi calea ferată care se bifurcă spre uzină.

Astăzi o parte din suprafată este utilizată alte firme care au ridicat alte hale, pe care le folosesc pentru producţie sau depozitare. Este un brownfield cu potenţial pentru activităţi economice, fiind bine plasat. Poate avea viitor. 


Voie bună! 


Comments

Popular posts from this blog

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nor...

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca...

România - ținuțul castelelor și al conacelor

România este o țară cu istoric vast, care astăzi are amprente din trecut. Amprente lasate de daci, de romani sau mai recent de maghiari, sași, secui, polonezi, tătari, uneori francezi, si mai ales de noi, de români.  Aceste amprente se regăsesc în multe aspecte. Toponimie (atât denumiri de localități și locuri), tradiții, accente dar pot fi observate și în mod fizic. Clădiri cu o anumită arhitectură, sate întregi planificate după niște idei. Unele au fost modificate. Însă alte mari nume care au fost cândva prezente pe teritoriul României de azi, au lăsat în urma lor adevărate monumente. Case mari, conace și chiar castele.  Nu am să spun că le-am vizitat pe toate. Poate nici nu voi apuca. Nu am cum să fac istoria acestor castele într-un articol pe un blog anonim cum e acesta. Dar pot să relev niște lucruri pe care le-am aflat și eu în urma documentării și realizării acestei hărți.  Printre ele ar fi câteva lucruri de luat în calcul. Există două castele Brukenthal, de exemp...