Skip to main content

Drumurile noastre toate - varianta moldoveneasca

Acum ceva timp, a apărut un domn, care are un restaurant de fast food sau ceva de genul, cu o mişcare cu hashtag #sîeu, care se plângea că Moldova nu are nici măcar un km de autostradă. 

Nu că în restul ţării am avea multe autostrăzi. Avem una până la Constanţa, şi încă două A1 respectiv A3 care sunt mai degrabă nişte segmente de drum de mare viteză. 

Revenind la Moldova :  



Ceea ce vedeţi mai sus, reprezintă toate drumurile din Moldova. Drumuri, naţionale, judeţene şi comunale. Aici nu sunt trecute drumurile de exploatare şi altele de acest tip. Dupa cum se observă sunt anumite locuri unde culoarea roşie este mai pregnantă. Acest lucru se petrece în jurul marilor oraşe dar vom reveni la această idee mai târtziu. Acum trebuie să trecem prin filtrul gândirii faptul că din drumurile cu roşu de mai sus doar câteva sunt drumuri principale, cu valori mari de tranzit. Pe lângă acest lucru trebuie luată în calcul şi calitatea drumurilor. 


Ei, abia aici avem schiţate principalele drumuri din nord estul ţării. Dintre ele amintim E85, cea mai importantă rută ce tranzitează zona, care iese din ţară la Vama Siret, alături de E581 cu ieşire din ţară la vama Albiţa. Dintre DN-uri cele mai importante sunt 2F Bacău - Vaslui, DN24, Vaslui - Iaşi, DN 15 Bacău - Piatra Neamţ. Acestea sunt trecute în revistă pentru că leagă marile oraşe. Dar desigur că la nivel micro, un drum comunal care face legătura cu un sătuc marginal, este important pentru locuitorii din acel sat. 

Politicul a promis o autostrada în Moldova, desigur pentru care s-au speculat mai multe trasee, sau chiar mai multe drumuri de tip autostradă. Acum, că merge în spre Iaşi şi mai apoi spre Ungheni, sau că va merge mai spre vest la Paşcani şi apoi mai departe spre Dorohoi, este greu de speculat. Există şi varianta supriză doar pe un colţ din regiune, de la Ungheni, până la Suceava. 






Vorbeam mai sus de densitatea mai mare a drumurilor în jurul marilor oraşe. Aceasta este suportul grafic pentru afirmaţia mea. Desigur, cele mai mari valori sunt în jurul "capitalei" Moldovei - Iaşi. Densităţi la fel de considerabile sunt şi în zona Suceava - Botoşani dar şi în jurul oraşelor Piatra Neamţ, Bacău, Galaţi.

Trebuie luat în calcul că un traseu greşit poate rupe echilibrul în cadrul regiunii. Trasat de la sud la nord dar pe jumătatea vestică a regiunii, poate afecta negativ partea estică, pentru că ar putea genera distibuţia inegală a resurselor. Aş recomanda totuşi varianta asta, către un punct de graniţă din nord, cu condiţia ca undeva între Bacău şi Focşani să existe o ramificaţie spre est cu un drum de acelaşi tip care să ajungă la Iaşi iar mai apoi la Ungheni. Aşa aş vedea eu un traseu echilibrat. 

Într-un articol viitor îmi propun şi eu să trasez imaginar şi relativ desigur traseele acestor proiecte de autostradă.

Până atunci, conduceţi cu grijă. 


Voie bună! 
geogr. Adelin Lazăr

Comments

Popular posts from this blog

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nor...

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca...

România - ținuțul castelelor și al conacelor

România este o țară cu istoric vast, care astăzi are amprente din trecut. Amprente lasate de daci, de romani sau mai recent de maghiari, sași, secui, polonezi, tătari, uneori francezi, si mai ales de noi, de români.  Aceste amprente se regăsesc în multe aspecte. Toponimie (atât denumiri de localități și locuri), tradiții, accente dar pot fi observate și în mod fizic. Clădiri cu o anumită arhitectură, sate întregi planificate după niște idei. Unele au fost modificate. Însă alte mari nume care au fost cândva prezente pe teritoriul României de azi, au lăsat în urma lor adevărate monumente. Case mari, conace și chiar castele.  Nu am să spun că le-am vizitat pe toate. Poate nici nu voi apuca. Nu am cum să fac istoria acestor castele într-un articol pe un blog anonim cum e acesta. Dar pot să relev niște lucruri pe care le-am aflat și eu în urma documentării și realizării acestei hărți.  Printre ele ar fi câteva lucruri de luat în calcul. Există două castele Brukenthal, de exemp...