Skip to main content

Posts

Alte postari

România - ținuțul castelelor și al conacelor

România este o țară cu istoric vast, care astăzi are amprente din trecut. Amprente lasate de daci, de romani sau mai recent de maghiari, sași, secui, polonezi, tătari, uneori francezi, si mai ales de noi, de români.  Aceste amprente se regăsesc în multe aspecte. Toponimie (atât denumiri de localități și locuri), tradiții, accente dar pot fi observate și în mod fizic. Clădiri cu o anumită arhitectură, sate întregi planificate după niște idei. Unele au fost modificate. Însă alte mari nume care au fost cândva prezente pe teritoriul României de azi, au lăsat în urma lor adevărate monumente. Case mari, conace și chiar castele.  Nu am să spun că le-am vizitat pe toate. Poate nici nu voi apuca. Nu am cum să fac istoria acestor castele într-un articol pe un blog anonim cum e acesta. Dar pot să relev niște lucruri pe care le-am aflat și eu în urma documentării și realizării acestei hărți.  Printre ele ar fi câteva lucruri de luat în calcul. Există două castele Brukenthal, de exemplu... eu unul
Recent posts

Sinaia pe timp de iarna - vazuta de sus

Am vazut recent o imagine satelitară cu un Madrid, alb, așa cum probabil mulți spanioli nu au vazut in viața lor. Splendid. Pe cât de splendid a fost pe atât de socați au fost ei și la 35 de cm de zapada au blocat orasul.  Apoi m-am gandit să văd dacă găsesc ceva asemanător și pe teritoriul României. Am vrut București, dar nu era așa wow... După am vrut Bușteni unde era zăpada mai mare probabil fiind puțin mai sus din perspectivă altimetrică, dar calitatea era foarte proastă din cauza norilor, așa că am mers puțin mai la sud la Sinaia. Aș îndrăzni să zic că e puțină zăpadă pentru perioada asta a anului ținând cont poziția geografică a orașului. Totuși imaginea este spendidă. Rezultatul mai jos. Voie bună! geogr. Adelin Lazăr   Enable Ginger Cannot connect to Ginger Check your internet connection or reload the browser Disable in this text field Edit Edit in Ginger Edit in Ginger ×

Teledetecţie - nuanţe tomnatice

Se poate să ştiţi deja, dar vă mai spun. Am o pasiune pentru zona Zărneşti, pentru care o sa fac un post curând cu toate hărţile pe care le-am realizat cu UAT Zărneşti.  Revenind la subiectul nostru... mai apar pe net imagini satelitare, majoritatea dintre ele foarte frumoase, unele de-a dreptul splendi de. Mă uitam şi eu într-o zi pe o imagine satelitară care avea în centru Masivul Piatra Craiului. Am început să schimb combinaţiile de benzi spectrale... fără motiv, nu urmăream ceva anume, doar observam schimbari, ce sare şi nu sare în ochi în funcţie de combinaţia spectrală aleasă. Depinzând de zonă, momentul zilei, anotimp, anumite culori şi nuanţe se pot schimba... Evident că apa va avea mereu aceleaşi nuanţe, cum şi conferele vor rămâne mereu verzi, însă terenurile agricole în funcţie de culturi sau de perioada anului, pădurile de foioase de asemenea, îşi vor schimba caracteristicile. Aceste variabile trebuiesc ţinute minte în funcţie de analiza care urmează să fie făcută.  Cred to

Iaşiul - istorie, dezvoltare si materiale cartografice

Iasiul a fost in trecut capitala Modovei, însă putem spune că a „păstrat” şi astăzi acest statut, prin importanţa socio-economică pe care o are pentru toată regiunea. Iaşiul este un oraş multi-funcţional cu dinamici multiple şi funcţii precum cea culturală, educaţională, rezidenţială. Oraşul este într-o continuă dezvoltare, care se observă şi pe cifre şi în peisaj. Astfel, în 2011 Iașiul avea undeva la 290.000 de locuitori, ca astăzi să depăşească 370.000, doar în limita oraşului, deoarece zona metorpolitană 507.000 de locuitori. De altfel, se vorbeşte că spaţiul în oraş este destul de ocupat, preţurile terenurilor si ale chiriilor încep să crească, şi devine destul de greu să fie indentificate stucturi de tip brownfield, cu atât mai puţin greedfield. Aşa că soluţia a fost dezvoltarea oraşului în afara limitelor sale administrative, adică în zona metropolitană. Un exemplu în constă Miroslava unde sectorul terţiar a avansat foarte mult. Acest flux de populatie care a venit din alte or

Spaţiile verzi din Sectorul 4. Trecut şi prezent.

Mai jos, sunt ataşate 3 reprezentări grafice despre spaţiile verzi din sectorul 4. Prima dintre ele este o clasificare supervizată în 4 clase a sectotului 4, în care am vrut să scot în evidenţă zonele verzi, pe care mi-a plăcut să îî numesc informal "plămânii verzi" din sudul oraşului, deoarece în nord există alte spaţii verzi. Astfel aceste zone de vegetaţie, cu lacurile aferente, fiind vorba de Parcul Carol, Parcul Tineretului şi Delta Văcăreşti pe lângă utiliatea socială pe care o au, sunt benefice si pentru calitatea aerului. Fiind atât de aproape unul de altul şi formând o oarecare continuitate, în jurul lor acestea generează topoclimate.  Fiecare dintre cele 3 zone au o istorie care merita spusă pe larg, dar mă voi rezuma să trasez câteva repere :  - Parcul Carol a fost amenajat în urma demersul Ministrului Domeniilor Ion N. Lahovari, procesul desfăşurându-se pe durata a 6 ani până în 1906. Parcul fusese amenajat cu ocazia 40 de domnie a lui Carol I. A suferit 3 schimbă

Padurile României. Lemnul expoatat si suprafata fondului forestier.

Institutul Naţional de Statistică are mai multe date cu privire la fondul forestier. Cu puţin timp în urmă am decis să arunc o privire pe aceste seturi de date, în urma a tot ceea ce am auzit, văzut, citit de-a lungul anilor. Am început să mă uit pe toţi indicii de acolo, dar dintre aceştia, doar 2 mi-au atras atenţia în mod special. Suprafaţa fondului forestier şi volumul lemnlui recoltat.  Am ales o distanţare temporală de 18 de ani, pentru că eram sigur că dacă merg până în 1990 cu datele o să găsesc discrepanţe colosale. Astfel, anii aleşi sunt 2000, respectiv, 2018. Am încercat pe cât posbil să păstrez aceleaşi praguri. După cum vedeţi, în ambele situaţii judeţele cu cele mai multe mii de hectare împădurite sunt Suceava şi Caraş-Severin. Totuşi aparent judeţul Bistriţa-Năsăud, are o suprfaţă împădurită mai mare in 2018, decât cu 18 ani în urmă, în timp ce Prahova a pierdut un loc în ierarhie, din pricina defrisărilor din zona montană a judeţului, mai precis în extremitatea nordică

Parcelarea Filipescu - facuta cu cap

Astăzi una din cele mai selecte zone ale oraşului, zona dintre Piaţa Victoriei, Piaţa Dorobanţi şi Piaţa Charles de Gaulle, nu exista, aşa cum o ştim noi, până la 1912. Unde astăzi se bifurcă Şoseaua Kiseleff şi Bulevadrul Aviatorilor, Şos. Jianu pe atunci, sau la capul Podului Mogoşoaiei avea să apară una din cele mai coerente parcelări din Bucureşti. Zona a fost intens studiată, trasată şi planificată în ad doua jumătate a secolului XIX de către personaje precum  maiorul Pappasoglu sau F riedrich Jung (ofiţer austriac). Toate aceste procese derulate de cei doi aveau să servească drept "studii de fezabilitate" pentru ce urma să vină mai târziu. Trama stradală nu era atât de densă, fiind trasate doar câteva alei, Blank A şi B dar şi strada Paris, care urma să fie prelungită ulterior spre strada Paris.  Parcelarea propriu zisă avea să aibe loc în anul 1912 când Alexandru Filipescu nepotul unui boier cu acelaşi nume dar deosebit de porecla "Vulpe" avea să decida ca